„ -Am pierdut 66-le!
-Las’ ca vine urmatorul!” (discutie purtata in autobuz)
Pentru ca lumea s-a luat la intrecere cu Pamantul referitor la ritmul de rotire si pentru ca am „saracit” de timp, ne-am decis sa gasim o solutie. Nu noi insine, ci prin intermediul tehnologiei.
Asadar, pornim de la urmatoarea ipoteza: In viata umana, gasim mereu o a doua oportunitate, un mijloc de a rezolva problemele, pe cand in spatiul arbitrat de tehnologie, nu reusim sa identificam solutiile.
Cautam complexitatea si devenim inadeptati ai sistemului. Mediul online este, simultan, un risc si un compromis, este o posibilitate. Certitudinea dispare la primul click, atunci cand apare si posibilitatea de alegere.
Dar cum se imbina ideea de tehnologie avansata cu cea a existentei permanentizate a „urmatorului tren”? Oare exista, printre algoritmi si linii de cod posibilitatea, solutia? La o prima vedere, aceasta intrebare pare cel putin bizara si fara rost. Pare evident ca orice problema tehnica trebuie sa aiba o rezolvare si, la fel de evidenta pare si ideea ineficientei ce se afla la noi, ca teoreticieni, specialisti sau consumatori de web. Si, totusi, intrebarile ce ne framanta sunt urmatoarele:
- Beneficiaza tehnologia de o a doua sansa in dezvoltarea sa?
- Cum putem crea si de ce suntem inovatori si in aria “Compile successful the world“?
Tags: comunicare, Cugetari, online, Web